AIK Solna

Informații generale

Nume complet

Allmänna Idrottsklubben

Poreclă

Gnaget

Data fondării

1896

Culori

Stadion

Friends Arena
Solna, Suedia
(54.329 locuri de locuri)

Campionat

Allsvenskan

Președinte

Johan Segui

Antrenor

Andreas Alm

Prezență online

site web oficial
cont Twitter

Echipament

Acasă

Deplasare

Pentru sezonul în curs vedeți:
Fotbollsallsvenskan 1924/1925[*][[Fotbollsallsvenskan 1924/1925 (1924–1925 season of Fotbollsallsvenskan)|]]

Modifică date / text

AIK Solna (Allmänna Idrottsklubben) este un club de fotbal din Solna, Suedia care evoluează în Allsvenskan. Înființat în anul 1891 de către Isidor Behrens în Stockholm, la adresa Biblioteksgatan 8, numele complet al clubului a fost "Allmänna Idrottsklubben" ("Clubul Sportiv General" sau "Clubul Sportiv Public"). Numele a fost ales pentru a arăta lumii că acest club este al tuturor.

Istorie

Perioada 1896-1910

Începând practicarea fotbalului în 1896, AIK a început să joace în campionat doi ani mai târziu, în 1898. AIK a câștigat primul titlu de campioană în 1900, când a învins Örgryte IS în finală. În 1901, AIK a câștigat un alt titlu, după o victorie contestată împotriva echipei Örgryte. În perioada dintre secolele XIX și XX fotbalul suedez a fost dominat de Örgryte, care a câștigat de zece ori campionatul între anii 1896 și 1909. Cu toate acestea, în perioada 1898-1901 AIK a câștigat campionatul de două ori și a fost în lupta pentru campionat de trei ori. În 1899 echipa se confruntă cu Djurgårdens IF pentru prima dată. Djurgarden a fost fondată în 1891, în același an cu AIK, și, prin urmare, meciurile dintre aceste cluburi sunt cunoscute ca tvillingderbyt (derby-ul gemenilor). Djurgarden este din acea perioadă principalul rival al lui AIK.

AIK nu a participat la campionatele Suediei din 1902 și 1903, ci a concurat în "Svenska bollspelsförbundets tävlingsserie", o competiție numai pentru cluburi din Stockholm.

După doi ani de la începerea "tävlingsserie", în 1904, 12 echipe au participat în campionat, una dintre ele fiind AIK pentru prima dată de la câștigarea acestuia. AIK a jucat până în semifinale, unde a fost învinsă de către Djurgårdens IF. În 1905, AIK a ajuns tot în semifinale,dar de data aceasta fiind învinsă de IFK Stockholm. AIK a concurat de 3 ori în perioada 1906-1910, dar nu a câștigat niciodată. În 1911 a câștigat campionatul pentru a treia oară, după ce a învins IFK Uppsala în finală.

Perioada 1910-1937

După care, AIK a fost eliminată în semifinale, în 1912 și 1913, dar a câștigat din nou campionatul în 1914. În 1915, AIK a fost din nou învinsă de rivalii Djurgarden în semi-finale. În 1916, cu toate acestea, AIK și-a revenit și a învins și pe viitorii rivali IFK Göteborg în semi-finale, iar în finală Djurgårdens IF, cu scorul de 3-1. În 1917, Djurgarden realizează aceleași rezultate ca AIK, câștigând împotriva lui Göteborg în semifinale și apoi cu AIK, cu scorul de 3-1 în finală. După o perioadă foarte lungă de timp fără nici un succes, AIK, în 1923, câștigă al șaselea titlu după ce a învins IFK Eskilstuna în finală.

În 1924, Svenska Serien a fost înlocuit de către liga curentă, "Allsvenskan", (oficial numită "Divizia I"). În primii ani, campionatul a fost dominat de echipele din Göteborg (GAIS, IFK Göteborg, Örgryte IS) și de Helsingborgs IF. După câțiva ani, când AIK terminat pe 4 si 5, la mijlocul clasamentului, clubul a câștigat campionatul în 1931/32, fiind primul lor titlu Allsvenskan și al șaptelea titlu suedez.

AIK s-a mutat, în 1937, de pe Stockholms Stadion la Råsunda Fotbollsstadion , care a devenit Solna în 1942. Acesta a fost însă doar unul dintre lucrurile care fac anul 1937 un an memorabil - AIK a câștigat titlul a opta oară. Olle Zetterlund a marcat 23 de goluri în timpul sezonului, și astfel a devenit golgeterul campionatului.

Între Allsvenskan și Divizia 2 (1938-1992)

După al doilea război mondial AIK a terminat pe doi în 1946 și pe 3 în 1947. Cu toate acestea, după aceste sezoane lucrurile au început să meargă rău pentru AIK. În sezonul 1949/1950 clubul a avut media de spectatori de 21.768, un record care a rămas până în secolul 21.

În iunie 1951 s-a întâmplat "det omöjliga" (imposibilul), adică AIK a retrogradat în Divizia II. Ultimul meci în Allsvenskan a fost împotriva echipei Malmö FF, care era neînvinsă de 49 de meciuri. AIK învinge Malmö cu 1-0, dar avea nevoie de un gol în plus pentru a avea asigurat un loc în Allsvenskan. Acest lucru a însemnat, de asemenea, că Lennart "Nacka" Skoglund va pleca la Inter Milano, după ce a jucat doar 5 jocuri pentru AIK.

După ce a câștigat Divizia a-II a AIK a ajuns în Allsvenskan sezonul următor. În mijlocul anilor 50, un nou jucător important a ajuns să joace pentru AIK, Kurt "Kurre" Hamrin. După ce el a plecat în Italia, clubul s-a descurcat foarte greu.

În 1962 AIK a retrogradat din nou în Divizia II, dar a revenit foarte repede în Allsvenskan, după numai un sezon. La începutul anilor 70 clubul a fost considerat favorit pentru a câștiga campionatul, însă AIK obține doar al doilea loc în 1971. În 1975, 40.669 spectatori au asistat la derby-ul cu Djurgårdens IF, un record care a rămas și în ziua de azi. Liga Japoneză a ales clubul AIK pentru a juca cu o selecționată All-Star în primul lor astfel de meci de la înființarea ligii lor. La 2 decembrie 1965, AIK a remizat cu JSL All-Star, 2-2.

În 1979 AIK a retrogradat în Divizia II din nou, dar a revenit repede în Allsvenskan.

Campionatul Suediei și meciurile europene (1992-1996)

Cu o lună înainte de începerea sezonului din 1992, AIK avea datorii de 10 milioane SEK. Prin urmare, clubul a trebuit să facă economii extrem de mari. Echipa nu a avut nici un cantonament înainte de începerea campionatului și nu a efectuat nici un transfer foarte costisitior. Două achiziții ieftine s-au dovedit însă a fi de succes: Krister Nordin și Dick Lidman.

În acest an, primele șase echipe din Mästerskapsserien (campionatul Suediei între 1991-1992), au jucat din nou între ele, în sistem tur-retur, dar numai cu jumătate din puncte obținute în timpul sezonului regulat. AIK a încheiat turul a patra, la 3 puncte de liderul IFK Norrköping.

După ce a pierdut la IFK Norrköping, puțini au crezut că AIK mai poate obține titlul. Totuși, AIK a început să câștige joc după joc, iar în ultimul meci, în deplasare la Malmö FF, o remiză ar fi fost suficient pentru a câștiga titlul. AIK a avut noroc, în prima repriză, marcând două goluri din două ocazii. Malmö, dimpotrivă, a avut o mulțime de șanse de gol, dar nu a reușit să marcheze decât unul. După egalare, Malmö a continuat să domine, și chiar a reușit să treacă în avantaj. Cu cinci minute înainte de final, Gary Sundgren a marcat pentru AIK și astfel echipa sa a fost campioana Suediei pentru prima dată după 55 de ani.

În anul următor, 1993, denumirea campionatului, ,,Allsvenskan’’, a fost restabilită, la fel ca și sistemul de dinainte, fără play-off. AIK au avut aceeași manageri ca în sezonul trecut, Tommy Söderberg și Thomas Lyth, dar si aceeași echipă. AIK a început sezonul perfect. După deplasarea la IFK Göteborg în meciul inaugural, terminat la egalitate, AIK a câștigat șase jocuri consecutiv. Cel mai interesant a fost cel cu Brage, de acasă, câștigat cu 9-3. Kim Bergstrand a marcat în acel meci cinci goluri. Dar în timpul verii, AIK a pierdut cu IFK Göteborg și IFK Norrköping, care au ajuns să se lupte pentru titlu. AIK a reușit, cu toate acestea, obținerea locului trei și asigurarea unui loc în Cupa UEFA anul viitor.

Dar mai întâi ei au trebuit să concureze în anul acela în Liga Campionilor, denumire dată cu un an înainte. AIK nu a reușit să treacă în primul tur de Sparta Praga.

În 1994, AIK a avut obiectivul de a recâștiga titlul, cu un nou manager, Hasse Bagge, și cu o achiziție importantă, Jesper Jansson. Din nou, AIK a început sezonul minunat, numai o înfrângere în primele treisprezece jocuri. Dar, după trei meciuri pierdute consecutiv, echipa nu a mai legat foarte multe victorii și a terminat a șasea, cu cincisprezece puncte sub câștigătorul IFK Göteborg.

Sezonul a fost salvat, însă, prin cea mai de succes campanie europeană de până acum, cu eliminarea echipei Slavia Praga, în etapa a doua a Cupei UEFA, și prezența în a treia rundă, cu echipa AC Parma, care îl avea pe Tomas Brolin în echipă.

După aceea, AIK a pierdut finala Cupei, și, prin urmare, posibilitatea de a juca anul viitor în Europa. În acest an cel mai tânăr jucător al lui AIK, Alexander Östlund, a debutat în Allsvenskan la 16 ani, 10 luni și 2 zile. Östlund va deveni un jucător-cheie pentru club patru ani mai târziu.

În 1995, sezonul a început bine din nou. După șapte jocuri, AIK a fost în partea de sus a clasamentului, s-a calificat în finala cupei și a avut trei jucători (Dick Lidman, Ola Andersson, Jan Eriksson) la echipa națională. Clubul însă a încheiat dezamăgitor sezonul, pe locul opt.

În 1996, Erik Hamrén a preluat conducerea clubului ca administrator unic, după co-administrarea alături de Hasse Backe cu un an înainte. Sezonul a început ca și anul precedent, jucând bine, dar câștigând puncte foarte puține. După șapte runde, cu cinci înfrângeri, AIK a fost penultima, în ligă. Dar apoi lucrurile s-au schimbat. După un an nefericit, AIK a obținut în timpul verii și toamnei multe rezultate bune, inclusiv un 6-0 împotriva celor de la IFK Göteborg. După ce a pierdut doar un meci în timpul toamnei, AIK a terminat a patra. Echipa a câștigat, de asemenea, Cupa, care le-a permis să joace în sezonul viitor în Cupa Cupelor.

Perioada 1997-2004

AIK a ajuns în a treia rundă, cu FC Barcelona, chiar înainte de începerea sezonului 1997 din Allsvenskan. Pentru prima dată, Råsunda a avut toate biletele pentru meci vândute cu o lună înainte de joc. Prima etapă, de pe Camp Nou, a început în cel mai bun mod posibil pentru AIK cu Nebojsa Novakovic marcator, însă meciul s-a terminat 3-1 pentru Barcelona. În partida retur de pe Råsunda, Ronaldo a marcat un gol rapid pentru Barcelona, și chiar dacă AIK a reușit să înscrie golul egalizator, Barcelona s-a calificat cu 4-2 la general.

AIK a fost considerat concurentul principal pentru IFK Göteborg în acel an, dar a terminat sezonul dezamăgitor. Cu toate acestea, AIK a câștigat Cupa și s-a calificat în Cupa Cupelor, dar a ieșit din primul tur împotriva echipei slovace Primorje. Printre noii veniți la club în 1998 au fost managerul englez Stuart Baxter, portarul Mattias Asper și apărătorul Olof Mellberg. Șase din primele 10 jocuri s-au încheiat 1-1. După opt jocuri, noul portar Mattias Asper a devenit titular. Cu el în poartă, AIK nu a pierdut un alt joc întreg sezonul, iar echipa concurează pentru titlu. În ultimul joc, liderul Helsingborg a avut un meci ușor cu Hacken, echipa deja retrogradată, dar a pierdut. Alexander Östlund a marcat pentru AIK și astfel a câștigat cu 1-0 împotriva lui Örgryte. AIK a obținut astfel al 10-lea titlu de campioană.

Media de puncte pe meci a lui AIK în următorul sezon a fost mai mică de unul, AIK a marcat de asemenea cele mai puține goluri din toate echipele din Allsvenskan în acel an. Asper, portarul lui AIK și mijlocașul Johan Mjällby au fost extrem de apreciați. Mjällby a fost transferat de la Celtic și Mellberg a fost vândut la Racing Santander.

În 1999 AIK a achiziționat o mulțime de jucători, printre care și Andreas Andersson, de la Newcastle, pentru circa 2 milioane de euro, o sumă record pentru Suedia, la acea vreme.

În timpul sezonului portarul Mattias Asper nu a primit gol în 19 ore și 17 minute. AIK a avut șansa de a câștiga Allsvenskan a doua oară consecutiv, dar Helsingborg a reușit totuși să treacă peste AIK și a câștigat titlul. AIK a câștigat toate cele trei jocuri împotriva lui Helsingborg în acel sezon ( două în ligă și unul în Cupă).

Locul al doilea din campionat a fost umbrit de marea reușită a clubului, prezența în grupele Ligii Campionilor, prima - și singura dată – când o echipă din Stockholm ajunge atât de departe în turneu. Ultimul obstacol a fost echipa greacă AEK Atena. După o remiză incredibilă în Grecia, AIK bătut cu 1-0 AEK pe Råsunda, Novakovic marcând cel mai important gol pentru clubul său.

AIK a ajuns în cea mai grea grupă posibilă însă. Fiecare echipă a avut potențialul de a merge mai departe: Arsenal, Barcelona și Fiorentina. În primul joc, AIK a condus la Barcelona, după un gol uimitor al lui Novakovic. Dar mai târziu, arbitrul a permis o lovitură de corner pentru Barcelona să fie executată în timpul unei schimbări a lui AIK, care a dus la marcarea unui gol pentru Barcelona. Această fază a fost controversată vehement de managerul lui AIK, Stuart Baxter care i-a spus celui de-al patrulea arbitru: "Aceasta nu este o ligă de amatori, aceasta este Liga Campionilor. Vă rog să vă asumați responsabilitatea." Barcelona a marcat pentru 2-1 în scurt timp și a câștigat jocul. Numele arbitrului principal, Alain Sars, a rămas pentru totdeauna în memoria tuturor fanilor lui AIK pentru decizia luată.

Un alt meci interesant a fost cel jucat de AIK cu Arsenal în deplasare, în Anglia. A fost prima dată când un club suedez a jucat pe Wembley. Meciul era 1-1 în prelungiri, atunci când Arsenal a marcat două goluri, câștigând cu 3-1. AIK a reușit apoi un 0-0 acasă contra Fiorentinei, dar a pierdut ultimele trei jocuri din grupă. Deși AIK, în total, a câștigat doar un punct în grupă, echipa iese cu capul sus din competiție, având în vedere marea diferență dintre ei și celelalte echipe.

2004 a fost un an trist pentru AIK în multe feluri, în principal pentru că a retrogradat din prima ligă pentru prima dată din 1979, dar, de asemenea, și din cauza unei situații financiare complicate, care rezultă din achizițiile scumpe. Cea mai mare atenție pe parcursul întregului sezon 2004 a fost meciul cu Hammarby, atunci când AIK a pierdut cu 3-0, ceea ce a însemnat retrogradarea în Superretan.

Revenirea (2005- )

În 2006, echipa revine în prima ligă, după ce a câștigat Superretan, la zece puncte de locul 2, Osters IF. Un nou record de spectatori la un meci a fost stabilit în Superettan, atunci când 23 460 de oameni a asistat la jocul AIK-GAIS. Media de spectatori în acel sezon a echipei a fost de 11 872 care, de asemenea, a fost un record pentru Superettan.

AIK a surprins pe mulți, prin câștigarea meciurilor împotriva Djurgarden, cum și obținerea celui de-al doilea loc, după IF Elfsborg. AIK a avut extrem de mulți spectatori în acest sezon, 21 434 de persoane a fost media , cea mai mare din 1949/1950 până în prezent.

În 2009, AIK a câștigat Allsvenskan și Cupa Suediei. Meciul în care AIK a câștigat campionatul a fost cel cu IFK Göteborg pe stadionul Gamla Ullevi. Cupa a fost câștigată o săptămână mai târziu cu 2-0 acasă, pe Råsunda, tot împotriva clubului IFK Göteborg.

În 2010, AIK a avut un început foarte rău de sezon și nu a câștigat până în etapa a 7-a a campionatului (3-0 cu Kalmar FF). La sfârșitul lunii aprilie, managerul Mikael Stahre a plecat de la club pentru a prelua echipa greacă Panionios Atena. El a fost înlocuit de scoțianul Alex Miller. Sezonul a fost, însă, dezamăgitor, pentru că echipa abia a scăpat de retrogradare, terminând pe un loc 11. Alex Miller a ales să demisioneze. El a fost înlocuit de fostul jucător al lui AIK, Andreas Alm. În sezonul 2011 așteptările de la echipă au fost oarecum limitate având în vedere performanțele slabe ale anului 2010 și de sosirea neprevăzută a managerului Andreas Alm, dar AIK a surprins, mai ales fanii proprii, reușind să termine pe 2, sub campionii de la Helsingborgs IF.

Stemă și culori

Stema echipei AIK are în componență culorile albastru închis (nu negru), galben și auriu. Stilul stemei este, fără îndoială, Art Nouveau, stil predominant la începutul secolului 20. Creatorul stemei este Fritz Carlsson-Carling, un jucător de fotbal și alergător care a câștigat un concurs la care câștigătorul urma să proiecteze o nouă stemă pentru AIK. El a vrut ca stema să transmită cele patru valori fundamentale: tradiție, vigoare, glorie și bucurie. Tradiția este transmisă prin turnurile de pe stemă, care sunt luate de la Saint Erik, sfântul patron al Stockholm-ului. Haina Sfântului Erik are cinci turnuri, simbolizând zidurile orașului Stockholm, o indicație că AIK apără onoarea capitalei. Vigoarea este reprezentată de inițialele ,,AIK’’, inscripționate pe diagonala stemei. Există, de asemenea, un element de naționalism în stemă, deoarece culorile albastru și galben sunt culorile naționale ale Suediei. Slava și bucuria sunt caracterizate de soare, referindu-se la "Sol Invictus", "soarele invincibil". Culorile echipei AIK sunt negru și galben. Albul este culoarea secundară.

Echipament

În prezent, în afară de șorturi albe pentru orice tip de meci, tricoul pentru meciurile de acasă este negru și pentru meciurile din deplasare este alb. Al treilea tip de echipament a fost cu tricou galben din 2004 până în 2007, tricou portocaliu din 2007 până în 2010 și tricou albastru închis din 2010 până în prezent.

Sponsori și firme de echipament

Perioada	Echipament	Sponsor de pe tricou
1975-77	Adidas	None
1978-80	Puma	None
1981	Hummel	?
1982-84	Umbro	BPA
1985-88	Nike	Första Sparbanken
1989-90	Puma	Folksam
1991		Folksam or Kombilott
1992		Folksam or Trippellott
1995-96		Scandic
1997		Hyundai
1998-	Adidas	Åbro

Friends Arena

Din anul 2013 AIK își dispută meciurile de pe teren propriu pe Friends Arena, stadionul care găzduiește de asemenea și echipa națională de fotbal a Suediei. Consiliul de administrație al clubului a hotărât pe 20 octombrie 2011 ca odată ce demolarea vechii arene Råsunda este finalizată, echipa de fotbal să își dispute meciurile de campionat și meciurile internaționale pe cel mai mare stadion de fotbal din Suedia. O altă alternativă luată în considerare a fost Tele2 Arena, variantă respinsă în final de conducătorii clubului.

Suporteri

Cu unul dintre cele mai mari cluburi de fani din Suedia, AIK a avut o medie de spectatori de peste 21.000 de oameni în timpul sezonului 2006, cea mai mare în Suedia. În sezonul 2007, AIK a avut o medie de prezență de peste 20.000. AIK a avut cea mai mare medie de spectatori în 36 de sezoane, mai mult decât oricare alt club din Suedia. În timpul sezonului 2011 AIK a avut o medie de 13.865 spectatori.

Cele mai importante fan-cluburi sunt Black Army, Firman Boys, Ultras Nord și Sol Invictus.

Rivali

Principalul rival al clubului este echipa Djurgarden care, de asemenea, a fost fondată în 1891, la doar câteva săptămâni mai târziu. Meciurile locale dintre cluburi sunt, uneori, enumerate în topul zece european al derby-urilor. Acesta este cunoscut sub numele de Tvillingderbyt. Un alt rival este Hammarby IF care, de asemenea, este din Stockholm. Cel mai mare rival în afara Stockholmului este IFK Göteborg, iar în meciurile dintre echipe de multe ori au dus la violențe între suporteri. În 2002, un fan al lui IFK Göteborg a fost ucis, într-un conflict cu niște huligani ce susțineau clubul AIK.

Rating UEFA

La 5 august 2016.^[1]

Poziție	Club	Puncte
182	Oțelul Galați	9.076
183	Charleroi	9.000
184	KVC Westerlo	9.000
185	AIK	8.976
186	AEL Limassol	8.935
187	Slovan Bratislava	8.900
188	FC Luzern	8.775

AIK în Europa

Meciuri în competițiile europene

Sezon	Competiția	Runda	Club	Acasă	Deplasare	Scor general	Note
1964–65	Cupa UEFA Intertoto	Group C2	Angers	4–1	1–3		Placed 2nd
			Sarajevo	2–0	0–2
			Slovnaft Bratislava	3–2	1–7
1965–66	Cupa Orașelor Târguri	First round	Bruxelles	0–0	3–1	3–1
1965–66	Cupa Orașelor Târguri	Second round	Servette	2–1	1–4	3–5
1966–67	Cupa UEFA Intertoto	Group B3	Carl Zeiss Jena	0–0	1–4		Placed 4th
			Eintracht Braunschweig	3–1	0–1
			Górnik Zabrze	1–1	2–3
1967	Cupa UEFA Intertoto	Group B6	AGF	1–0	2–1		Placed 3rd
			Dynamo Dresden	1–4	2–1
			Košice	1–1	0–4
1968–69	Cupa Orașelor Târguri	First round	Skeid	2–1	1–1	3–2
1968–69	Cupa Orașelor Târguri	Second round	Hannover 96	4–2	2–5	6–7
1970	Cupa UEFA Intertoto	Group B3	Lausanne Sports	1–1	2–2		Placed 3rd
			Marseille	2–2	2–6
			Zagłębie Sosnowiec	2–1	1–2
1973	Cupa UEFA Intertoto	Group 2	Duisburg	3–1	1–1		Placed 3rd
			PSV	0–1	0–3
			Slovan Bratislava	1–1	0–0
1973–74	Cupa UEFA	First round	B 1903	1–1	1–2	2–3
1974	Cupa UEFA Intertoto	Group 6	Linz	3–2	1–6		Placed 4th
			Spartak Trnava	0–1	1–2
			Wisła Kraków	0–3	0–1
1975	Cupa UEFA Intertoto	Group 5	Tennis Borussia Berlin	2–3	3–1		Placed 4th
			Polonia Bytom	0–2	1–5
			Zbrojovka Brno	1–2	0–2
1975–76	Cupa UEFA	First round	Spartak Moscow	1–1	0–1	1–2
1976	Cupa UEFA Intertoto	Group 4	Baník Ostrava	0–1	0–2		Placed 4th
			Eintracht Braunschweig	1–3	1–2
			Tirol Innsbruck	3–3	1–3
1976–77	European Cup Winners' Cup	First round	Galatasaray	1–2	1–1	2–3
1984	Cupa UEFA Intertoto	Group 5	Górnik Zabrze	2–3	0–1		Placed 1st
			Magdeburg	2–0	2–0
			Nürnberg	8–2	2–1
1984–85	Cupa UEFA	First round	Dundee United	1–0	0–3	1–3
1985	Cupa UEFA Intertoto	Group 4	Bohemians Praha	2–1	1–1		Placed 1st
			St. Gallen	0–1	6–1
			Videoton Székesfehérvár	3–0	0–1
1985–86	European Cup Winners' Cup	First round	Red Boys Differdange	8–0	5–0	13–0
1985–86	European Cup Winners' Cup	Second round	Dukla Praga	2–2	0–1	2–3
1987	Cupa UEFA Intertoto	Group 6	Lech Poznań	4–1	0–0		Placed 1st
			Lyngby	3–1	2–0
			Plastika Nitra	0–0	0–1
1987–88	Cupa UEFA	First round	Vítkovice	0–2	1–1	1–3
1993–94	UEFA Champions League	First round	Sparta Praga	1–0	0–2	1–2
1994	Cupa UEFA Intertoto	Group 3	Bayer Leverkusen	3–2			Placed 1st
			Lausanne Sports	2–1
			Sparta Rotterdam	2–2
			Tirol Innsbruck	2–0
1994–95	Cupa UEFA	Prel. round	Mažeikiai	2–0	2–0	4–0
		First round	Slavia Praga	0–0	2–2	2–2	Away goal
		Second round	Parma	0–1	0–2	0–3
1996–97	UEFA Cup Winners' Cup	First round	KR	1–1	1–0	2–1
		Second round	Nîmes Olympique	0–1	3–1	3–2
		Quarter final	Barcelona	1–1	1–3	2–4
1997–98	UEFA Cup Winners' Cup	First round	Primorje	0–1	1–1	1–2
1999–00	UEFA Champions League	Second round	Dnepr-Transmash	2–0	1–0	3–0
		Third round	AEK Atena	1–0	0–0	1–0
		Group B	Arsenal	2–3	1–3		Placed 4th
			Barcelona	1–2	0–5
			Fiorentina	0–0	0–3
2000–01	Cupa UEFA	Qual. round	Gomel	1–0	2–0	3–0
2000–01	Cupa UEFA	First round	Herfølge	0–1	1–1	1–2
2001	UEFA Intertoto Cup	First round	Carmarthen Town	3–0	0–0	3–0
		Second round	OB	2–0	2–2	4–2
		Third round	Troyes	1–2	1–2	2–4
2002–03	Cupa UEFA	Qual. round	ÍBV	2–0	3–1	5–1
2002–03	Cupa UEFA	First round	Fenerbahçe	3–3	1–3	4–6
2003–04	Cupa UEFA	Qual. round	Fylkir	1–0	0–0	1–0
2003–04	Cupa UEFA	First round	Valencia	0–1	0–1	0–2
2007–08	Cupa UEFA	First qual. round	Glentoran	4–0	5–0	9–0
		Second qual. round	Liepājas Metalurgs	2–0	2–3	4–3
		First round	Hapoel Tel Aviv	0–1	0–0	0–1
2010–11	UEFA Champions League	Second qual. round	Jeunesse Esch	1–0	0–0	1–0
2010–11	UEFA Champions League	Third qual. round	Rosenborg	0–1	0–3	0–4
2010–11	UEFA Europa League	Play-off round	Levski Sofia	0–0	1–2	1–2
2012–13	UEFA Europa League	Second qual. round	FH	1–1	1–0	2–1
		Third qual. round	Lech Poznań	3–0	0–1	3–1
		Play-off round	CSKA	0–1	2–0	2–1
		Group F	Dnipro	2–3	0–4		Placed 4th
			Napoli	1–2	0–4
			PSV	1–0	1–1

Lotul actual

Palmares

Campioni ai Suediei (Svenska mästare; 1896–1925)^[A]
- Campioană (11): 1900, 1901, 1911, 1914, 1916, 1923, 1931–1932, 1936–1937, 1992, 1998, 2009,2018

Ligi

Allsvenskan:
- Campioană (5): 1931–32, 1936–37, 1983, 1998, 2009
- Vicecampioană (12): 1930–1931, 1934–1935, 1935–1936, 1938–39, 1946–47, 1972, 1974, 1984, 1999, 2006, 2011, 2013
Superettan:
- Câștigătoare (1): 2005
Mästerskapsserien:
- Câștigătoare (1): 1992
Svenska Serien:
- Locul 2 (5): 1910, 1914–1915, 1915–1916, 1922–1923, 1923–1924

Cupe

Svenska Cupen:
- Câștigătoare (8): 1949, 1950, 1975–1976, 1984–1985, 1995–1996, 1996–1997, 1998–1999, 2009
- Finalistă (8): 1943, 1947, 1968–1969, 1991, 1994–1995, 1999–2000, 2000–2001, 2002
Svenska Mästerskapet:
- Câștigătoare (6): 1900, 1901, 1912, 1915, 1917, 1924
- Finalistă (2): 1898, 1917
Allsvenskan play-off:
- Finalistă (1): 1986
Svenska Supercupen:
- Câștigătoare (1): 2010
- Finalistă (1): 2012
Corinthian Bowl:
- Finalistă (2): 1912, 1913
Rosenska Pokalen:
- Finalistă (2): 1899, 1900
Wicanderska Välgörenhetsskölden:
- Câștigătoare (4): 1908, 1909, 1915, 1917
- Finalistă (3): 1905, 1906, 1916

Europa

UEFA Europa League
- Calificări (1) : 2013

Jucători notabili

Celso Borges
Jyrki Niemenen
Esa Pekonen
Kari Virtanen
Derek Boateng
Jos Hooiveld
Erik Almgren
Andreas Andersson
Sven Andersson
Björn Anlert
Lennart Backman
Thomas Bergman
Orvar Bergmark
Kim Bergstrand
Björn Carlsson
Henry Carlsson
Lennart Carlsson
Sven Dahlkvist
Erik Edman
Jan Eriksson

Göran Göransson
Roland Grip
Kurt Hamrin
Magnus Hedman
Nils-Eric Johansson
Pontus Kåmark
Göran Karlsson
Per Karlsson
Pär Kaufeldt
Björn Kindlund
Rudolf Kock
Thomas Lagerlöf
Peter Larsson
Börje Leander
Börje Leback
Yngve Leback
Anders Limpar
Bernt Ljung
Teddy Lučić
Björn Lundberg

Arne Lundqvist
Daniel Majstorović
Olof Mellberg
Johan Mjällby
Axel Nilsson
Harry Nilsson
John Nilsson
Krister Nordin
Owe Ohlsson
Eric Persson
Gösta Persson
Mats Rubarth
Ove Rübsamen
Pascal Simpson
Gustav Sjöberg
Valter Sköld
Gary Sundgren
Daniel Tjernström
Ernst Wahlberg
Sebastián Eguren

Antrenori

Ferdinand Humenberger (1930–32)
Jimmy Elliott (1932–34)
Per Kaufeldt (1934–40)
Václav Simon (1940–44)
Istvan Wampetits (1944–48)
George Raynor (1948–52)
Per Kaufeldt (1951–56)
Henry Carlsson (1956–58)
Frank Soo (1958)
Erik "Lillis" Persson (1959)
Lajos Szendrödi (1960–61)
Hilding "Moggli" Gustafsson (1962–64)
Henry Carlsson (1965–66)
Ingemar Ingevik (1967–68)

Torsten Lindberg (1969–70)
Jens Lindblom (1971–74)
Keith Spurgeon (1975)
Kurt Liander (1975)
Lars-Oscar Nilsson (1976)
Gunnar Nordahl (1977–78)
Olavus Olsson (1978–Dec 78)
Jens Lindblom (1979)
Bo Petersson (1979–80)
Rolf Zetterlund (1981–86)
Göran Åberg (1987)
Nisse Andersson (1987)
Sanny Åslund (1988–90)
Tommy Söderberg (1991–93)

Hans Backe (1 Jan 1994 – 30 June 1995)
Erik Hamrén (1 Jan 1995 – 31 Dec 1997)
Stuart Baxter (1 Jan 1998–Dec 00)
Olle Nordin (2001–02)
Peter Larsson (2002)
Dušan Uhrin (1 July 2002 – 31 Oct 2002)
Richard Money (1 Jan 2003 – 19 April 2004)
Patrick Englund (2004)
Rikard Norling (Jan 2005–Nov 08)
Mikael Stahre (1 Jan 2009 – 24 April 2010)
Björn Wesström (interim) (26 April 2010 – 22 June 2010)
Alex Miller (22 June 2010 – 10 Nov 2010)
Andreas Alm (1 Jan 2011–)

Note

A. ^The title of "Swedish Champions" has been awarded to the winner of four different competitions over the years. Between 1896 and 1925 the title was awarded to the winner of Svenska Mästerskapet, a stand-alone cup tournament. No club were given the title between 1926 and 1930 even though the first-tier league Allsvenskan was played. In 1931 the title was reinstated and awarded to the winner of Allsvenskan. Between 1982 and 1990 a play-off in cup format was held at the end of the league season to decide the champions. After the play-off format in 1991 and 1992 the title was decided by the winner of Mästerskapsserien, an additional league after the end of Allsvenskan. Since the 1993 season the title has once again been awarded to the winner of Allsvenskan.^[2]

Referințe

^ Source
^ „Svenska mästare 1896–1925, 1931–”. svenskfotboll.se (în Swedish). Arhivat din originalul de la 5 ianuarie 2010. Accesat în 25 noiembrie 2009. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Bibliografie

AIK.se: 500 AIK:are
AIK.se: ”Fotbollens historia – år för år”
AIK.se: AIK:s styrelser
AIK.se: ”AIK:s allsvenska rekord”
AIK.se: ”Från ladugårdsgärdet till Råsunda”
Format:Bokref

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de AIK Solna

Site oficial

Site-uri ale fanilor

Gnagarforum – fan community
Black Army
Sol Invictus Arhivat în 24 aprilie 2006, la Wayback Machine.
Ultra Nord Arhivat în 4 februarie 2020, la Wayback Machine.
Smokinglirarna Arhivat în 1 februarie 2010, la Wayback Machine.
AIK-Tifo Arhivat în 27 aprilie 2007, la Wayback Machine. – terrace choreographers

v • d • m Allsvenskan - Echipele sezonului 2024

AIK Solna • Brommapojkarna • Djurgårdens • Elfsborg • GAIS • Göteborg • Halmstads • Hammarby • Häcken • IK Sirius FK^⁠(d) • Kalmar • Malmö • Mjällby • Norrköping • IFK Värnamo^⁠(d) • Västerås