Alfabetul limbii franceze

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol poate fi extins cu text tradus din articolul corespunzător din Wikipedia în franceză.
Click pe [arată] din partea dreaptă pentru a citi instrucțiuni importante înainte de traducere.
  • Vezi o versiune tradusă automat a articolului franceză.
  • Traducerea Google poate fi utilă ca punct de pornire pentru traduceri, dar traducătorul trebuie să revizuiască erorile și să confirme că traducerea este exactă, în locul copierii pur-și-simplu a textului tradus la Wikipedia română.
  • Nu traduceți text care apare nefiabil sau de calitate joasă. Dacă e posibil, verificați textul cu referințele articolului oferite în limba străină.
  • După traducere, în pagina de discuție trebuie adăugat {{Traducere|fr|Alphabet français}}.
  • Pentru mai multe îndrumări, vedeți Wikipedia:Traduceri.

Alfabetul francez se bazează pe cele 26 de litere ale alfabetului latin, majuscule și minuscule, cu cinci diacritice și două ligaturi.

Litere

În total alfabetul francez are deci 42 de litere. Acestea sunt:

Literă Nume Nume (IPA) Diacritici și ligaturi
A a /a/ À à, Â â, Æ æ
B bé /be/
C cé /se/ Ç ç
D dé /de/
E e /ə/ É é, È è, Ê ê, Ë ë
F effe /ɛf/
G gé /ʒe/
H ache /aʃ/
I i /i/ Î î, Ï ï
J ji /ʒi/
K ka /ka/
L elle /ɛl/
M emme /ɛm/
N enne /ɛn/
O o /o/ Ô ô, Œ œ
P pé /pe/
Q qu /ky/
R erre /ɛʁ/
S esse /ɛs/
T té /te/
U u /y/ Ù ù, Û û, Ü ü
V vé /ve/
W double vé /dubləve/
X ixe /iks/
Y i grec /iɡʁɛk/ Ÿ ÿ
Z zède /zɛd/

Ligaturi

Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".

  1. Ligatura "œ" este foarte des întâlnită atât în limba franceză, cât și în limba engleză, latină, etc. Aceasta reprezintă o unire scrisă a vocalelor "o" și "e", redând o combinație între "o" și "e".[1]
  2. Ligatura "æ" este foarte rar întâlnită în limba franceză, este împrumutată din limba latină. Așadar, ligatura apare doar în cuvinte împrumutate din limba latină, de exemplu: numele "Lætitia" sau "Curriculum Vitæ" etc.

Diacritice

Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt:

  1. Accentul (l'accent):
    1. ascuțit (aigue): se notează "/" și se află deasupra vocalei "e". Acest accent marchează citirea unui "e" deschis, la fel ca în "mEntă"
    2. grav (grav): se notează "\" și se află deasupra vocalelor "a","e" și "u". Acest accent marchează, de asemenea, citirea vocalelor deschisă.
    3. circumflex (circonflex): se notează "^" și se află deasupra tuturor vocalelor. La fel ca și celorlalte accente, marchează citirea deschisă a vocalelor.
  2. Sedilă (cedille): se notează ca un "s" mic întors sau ca virgula lui "ș" și "ț", și se află doar sub consoana "c". Denumit "c cu sedilă" (c avec cedille), sedila marchează citirea consoanei ca un "s".
  3. Trema (tréma): se notează cu două puncte alăturate așezate deasupra vocalelor "e","i","u" și deasupra consoanei "y". "Ÿ" nu este specific franțuzesc, și este folosit doar în câteva substantive proprii, de exemplu: localitatea "Haÿ-les-Roses". "Trema" este un semn diacritic împrumutat din alfabetul german (aici numit UMLAUT).
Trema este folosită pentru a schimba pronunția unei grupe de litere dintr-un cuvânt.

Note

  1. ^ LanguageGuide.org

Bibliografie

  • Fouché, Pierre (). Traité de prononciation française. Paris: Klincksieck. 
  • Tranel, Bernard (). The Sounds of French: An IntroductionNecesită înregistrare gratuită. Cambridge, New York: Cambridge University Press. ISBN 0-521-31510-7.