Virgil Dridea

Virgil Dridea
Informații generale
Data nașterii
Locul nașterii Ploiești, România
Data decesului (81 de ani)[1]
Locul decesului Ploiești, România
Post mijlocaș
mijlocaș lateral[*]
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1958-1968  Petrolul 82
Echipe antrenate
1970–1978 Metalul Plopeni (secund)
1978–1983 Metalul Plopeni
1983–1985 Atlético Petróleos do Huambo⁠(d)
1985–1988 Prahova Ploiești
1988–1992 Petrolul Ploiești
1992–1993 Echipa națională de fotbal a Siriei
1994–1995 Dacia Unirea Brăila
1995–1996 Metalul Plopeni
1996–1997 Al-Jaish SC (Siria)⁠(d)
1997–1999 Midia Năvodari
1999–2000 Petrolul Ploiești
2000–2001 Midia Năvodari
2001–2002 Cimentul Fieni
2002–2003 Chindia Târgoviște
2003–2004 Metalul Plopeni
2004–2004 Petrolul Ploiești
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Virgil Dridea (n. , Ploiești, România – d. , Ploiești, România)[2][3], cunoscut și sub numele de Dridea II sau Puiu Dridea, a fost un fotbalist și antrenor român.

Biografie

S-a născut la 17 noiembrie 1940, în Ploiești. Era fratele mai mic al lui Mircea Dridea, care a fost, de asemenea, un remarcabil fotbalist și antrenor.[4] A început să joace fotbal la „piticii” clubului Petrolul, apoi la echipa aceluiași club ploieștean.[5]

Cariera de jucător

Virgil Dridea a jucat ca mijlocaș și atacant (extremă stânga) în 82 de meciuri pentru Petrolul Ploiești, în perioada 1958-1968.

A debutat în Divizia A pe 24 august 1958 pentru „Lupii galbeni”, într-o victorie cu 3-0 împotriva echipei Jiul Petroșani. La sfârșitul acelui sezon (1958-1959) a îmbrăcat tricoul de campion al României la fotbal, alături de coechipierii săi.[5]

În returul campionatului 1965-1966, Dridea II a reușit un gol de excepție, direct din corner, în meciul decisiv cu Rapidul, principala adversară a petroliștilor în lupta pentru titlul de campioană din acel sezon. Meciul s-a încheiat cu scorul de 1-0, Petrolul reușind astfel să câștige al treilea campionat în perioada postbelică.[4]

Acest titlu, din 1966, a permis echipei Petrolul să joace din nou în Cupa Campionilor Europeni, adversară fiindu-i campioana Angliei, FC Liverpool (de remarcat și faptul că în acel an Anglia cucerise titlul de campioană mondială). În primul meci, disputat în deplasare, Petrolul a pierdut cu scorul 0-2, dar în meciul retur, disputat pe 12 octombrie 1966 la Ploiești, a adus o strălucită victorie pentru petroliști: 3-1 (au marcat Moldoveanu, Boc și Mircea Dridea pentru ploieșteni, respectiv Roger Hunt⁠(d) pentru „cormorani”). A fost singura victorie repurtată până în prezent de vreo formație din România împotriva celor de la FC Liverpool. Antrenorul Constantin Cernăianu a folosit formația standard, cu care câștigase campionatul 1965-1966: Mihai Ionescu – Pahonțu, Boc, Florea, Mocanu – Dincuță, Dragomir – Moldoveanu, Dridea I, Badea, Dridea II. În meciul al treilea, de baraj, disputat pe teren neutru (la Bruxelles), FC Liverpool a câștigat cu 2-0, calificându-se în optimile de finală ale competiției.[2]

Pe parcursul a opt ediții, a adunat 82 de jocuri în tricoul petrolist, toate în Divizia A, ultimul joc la Petrolul fiind pe 3 septembrie 1968, tot într-o partidă cu Jiul Petroșani (3-1). În 1968, Dridea II s-a transferat la Metalul Plopeni, unde, în 1970, și-a început cariera de antrenor de fotbal, ca antrenor secund al lui Gheorghe Bărbulescu.[5]

Trofee câștigate ca fotbalist

Petrolul Ploiești

Cariera de antrenor

Virgil Dridea a fost și un cunoscut manager de fotbal în România, unde a condus mai multe cluburi, precum Metalul Plopeni, Petrolul Ploiești, Prahova Ploiești, Dacia Unirea Brăila, Midia Năvodari, Cimentul Fieni și Chindia Târgoviște. De asemenea, a antrenat în Angola și Siria, unde a condus Atlético Petróleos do Huambo⁠(d), Al-Jaish SC (Siria)⁠(d) și Echipa națională de fotbal a Siriei.[6][7][8]

Ca antrenor la Petrolul Ploiești, a promovat echipa în Divizia A în 1989 și i-a dus din nou pe ploieșteni în competițiile europene, sub comanda sa „găzarii” întâlnind-o pe Anderlecht Bruxelles, în ediția 1989-1990 a Cupei UEFA. A revenit pe banca Petrolului, ca antrenor, în sezonul 1999-2000, iar în perioada 1 iulie 2004-31 decembrie 2004 a avut cel de-al treilea mandat de antrenor la cârma „lupilor galbeni”.[8]

Spre finalul vieții, a fost oficial al AJF Prahova, dar și unul dintre fondatorii noului club Petrolul, începând cu 2016, când echipa a luat-o de jos, din Liga a IV-a, reușind, în 2022, revenirea în prima ligă a fotbalului din România.[8][2]

Note

  1. ^ a b Doliu în marea familie a Petrolului Ploiești, duminică dimineață, la aflarea veștii că Virgil Dridea a încetat din viață, accesat în  
  2. ^ a b c „A murit Virgil Dridea, gloria Petrolului: două titluri și o confruntare legendară cu Liverpool în palmares”, GSP.ro, , accesat în  
  3. ^ „S-a stins una dintre marile legende ale Petrolului Ploiești. Rămas bun, Virgil Dridea!”, Observatorul Prahovean, , accesat în  
  4. ^ a b Dragoș Trestioreanu. „Frații Dridea - cei mai mari executanți de lovituri libere și cornere din România”. Doarpetrolul.ro. Accesat în . 
  5. ^ a b c „Aniversare pentru „Puiu" Dridea!”, Ziarulprahova.ro, , accesat în  
  6. ^ Ciprian Iana (), „Virgil Dridea, fostul antrenor al Petrolului, cel care i-a zdrobit în 1999 pe roș-albaștri: "Steaua e ciuca bătăilor"”, Libertatea, accesat în  
  7. ^ Dragoș Trestioreanu (). „Petrolistul care a netezit drumul spre ultimul titlu național și a adus-o, mai târziu, pe Anderlecht la Ploiești, a împlinit 74 de ani. Să ne trăiți, nea Puiu!”. sport.dragos-trestioreanu.ro. Arhivat din original în . Accesat în . Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
  8. ^ a b c „Ne-a părăsit o legendă! Rămas bun, Virgil Dridea!”, Fcpetrolul.ro, , accesat în  

Legături externe

  • „Seniorii Petrolului Ploiesti, felicitati la 48 de ani de la victoria cu Liverpool”, RomanianSoccer.ro, , accesat în  


v  d  m
Antrenorii echipei FC Petrolul Ploiești

Motoroi (1925) • Hlavay (1926) • Feldmann (1927–29) • Hlavay (1930) • Wetzer (1930) • E.Vogl I (1931–32) • Csillag (1933) • E.Vogl I (1934) • Dobo (1935) • E.Vogl II (1935) • Dobo (1935–36) • Lacky (1936) • Hesser (1937) • Braun-Bogdan (1937–38) • Korony (1939) • Dobo (1939) • Braun-Bogdan (1940) • C.P.Maior I (1940–42) • E.Vogl I (1943) • Petrescu (1945) • E.Vogl I (1946–49) • Vâlcov (1949–50) • Bărbulescu (1950–51) • Sepci (1952) • Oană (1952–64) • Cernăianu (1965–67) • Oană (1968–69) • Cernăianu (1969–71) • Oană (1971–73) • Dumitrescu (1973) • M.Dridea (1974) • Mocanu (1975) • Stănescu (1976–78) • Ionescu (1980–81) • M.Dridea (1981–82) • Mateianu (1982–83) • Oprișan (1983) • Dragomir (1983–85) • M.Dridea (1985–87) • Moldoveanu (1987) • Oprișan (1987) • V.Dridea (1988–92) • I.Marin (1992–96) • Andone (1996–97) • Pall (1997) • Moldoveanu (1998) • I.Marin (1998–99) • V.Dridea (1999–2000) • Roșca (2000–01) • Barbu (2001) • Lazăr (2001) • Grigore (2002–03) • F.Marin (2004) • V.Dridea (2004) • Cosarek (2004–05) • Răchită (2005–06) • Lavezzini (2006) • Barbu (2006–07) • Nanu (2007) • Grigore (2007–08) • Tudor (2008–09) • Răchită (2009–12) • Mulțescu (2012) • Rednic (2012) • Contra (2012–14) • Lucescu (2014) • Mulțescu (2014) • Rednic (2015) • Sinescu (2015) • Selymes (2015) • Tudor (2015) • Stoichiță (2015–16) • Schumacher (2016) • Gane (2016) • Grigore (2016–17) • Ciobanu (2017–18) • Grozavu (2018) • Grigorei (2018) • Cornățeanu (2018–19) • Mulțescu (2019) • Stoican (2019) • Enache (2019–20) • Munteanui (2020) • Moldovan (2020–21) • Grigorei (2021) • Constantin (2021–23) • Pârvu (2023–24) • Stângăi (2024) • Balint (2024) • Topal (2024–)